Traumele copilăriei și nefericirea adultului
Din nefericire cu toții am simțit rușine. Este acel sentiment când simți că vrei să dispari cu totul, te simți o persoană nedemnă de iubire, de atenție, o persoană rea.
Rușinea apare când simți sau ți se transmite că ai făcut ceva atât de greșit încât începi să te consideri o persoană defectă, ceea ce îți afectează stima de sine grav.
Nu e nici o surpriză că rușinea își are rădăcinile în copilărie, fiind asociată cu părinții. Pentru că nu ne-am simțit văzuți, iubiți, apreciați sau înțeleși, am ajuns treptat la concluzia că e ceva în neregulă cu noi.
Copiii își formează imaginea de sine pe baza reacțiilor părinților față de ei, așa că dacă nu ai crescut într-un mediu de siguranță emoțională ci cu neglijență, control și abuzuri, rușinea este o consecință inevitabilă în urma acestor experiențe dureroase.
Cum să nu simți rușine dacă ai fost ignorat sau abuzat de persoanele care trebuiau să te protejeze și să aibă grijă de tine? Sigur e ceva în neregulă cu tine dacă părinții tăi nu te pot iubi. Dacă ne-am simțit nedemni de iubire, începem să ne vedem pe noi în acest fel.
Mecanismul traumelor emoționale din copilărie în viața de adult
Acest model în care am fost tratați în copilărie devine un șablon intern după care trăim și mai târziu în viața adultă. Experiențele care ne provocau rușine în copilărie, devin declanșatori inconștienți pentru rușine și în viața de adult.
Astfel că dezvoltăm mecanisme de apărare nesănătoase, pentru a ascunde sentimentul acesta de rușine, cu impact negativ asupra relațiilor.
Tendința spre control, spre a te simți vinovat, furia, retragerea emoțională, perfecționismul și nevoia de a face pe plac celorlalți- sunt câteva exemple de strategii de adaptare.
Suferința din copilărie se poate insinua în viața de adult iar dacă nu ai căutat terapie sau ajutor specializat pentru a-ți rezolva trauma, copilul interior din tine încă poartă acea traumă și suferință.
În viața de adult trauma se poate regăsi sub formă de: depresie, atacuri de panică, tulburări alimentare, griji obsesive, frici și altele. Pe lângă acestea, poți întâmpina dificultăți în a avea încredere în ceilalți, stimă de sine scăzută, frica de a fi judecat, frustrare, anxietate socială și altele.
În timpul copilăriei creierul este foarte plastic și face conexiuni neuronale între diferite zone, potrivit experiențelor acumulate. Traumele emoționale declanșează amigdala, care este responsabilă cu răspunsurile de tip luptă sau fugi. De aici și creierul care devine modelat pentru a fi ușor de declanșat (sau trigger-uit) și în consecință apare anxietatea, depresia, etc, în viața de adult.
Semne că ai traume din copilărie
Nu întotdeauna simptomele traumelor din copilărie se manifestă vizibil sau sub forma unui diagnostic. Mecanismele de autoapărare sau de adaptare pot ascunde consecințele traumei. Însă efectele acestora se pot vedea în alte forme, mai mult sau mai puțin subtile, cum ar fi blocajul într-o relație abuzivă, un job care nu îți place, granițe nesănătoase în relații, etc.
Toate acestea pe fondul îndoielii de sine ca urmare a traumei trăite.
Iată și alte consecințe:
– Conexiunea și apropierea în relații: poate duce la lipsă de încredere sau de a te implica într-o relație.
– Exprimarea sau manifestarea emoțiilor: poate însemna o dificultate de a spune ce simți sau gândești fără o reacție explozivă.
– Reacții referitoare la figurile autoritare: reacții intense sau exacerbate pe fondul lipsei de încredere.
– Gestionarea situațiilor stresante: perioadele aglomerate pot fi copleșitoare și cu o toleranță mai mică la frustrare.
– Comportamentul social: evitarea anumitor evenimente sociale sau persoane.
– Performanța la locul de muncă sau în alte activități: este posibil să nu te poți concentra sau să fii absent.
– Să poți vedea un viitor frumos sau de succes pentru tine: te poți îndoi de capacitatea ta de a merge mai departe în viață.
Cum să lucrezi la vindecare
Dacă ai experimentat traume în copilărie, poate fi o surpriză că emoțiile trecutului nu rămân acolo unde le este locul- în trecut. Și să le simți efectele prezente și în viața de adult, în relații, stare de bine și viața profesională.
Când ai suferit în copilărie, emoțiile acestea sunt adânci în tine și aproape că le poți simți în corpul fizic. Amintirile, poate fără să fii conștient se văd în relații, în stima de sine și uneori chiar în simptome fizice: stres, anxietate, palpitații, depresie.
Rădăcinile traumei sunt atât de bine înmagazinate în corpul tău încât pot trece nevăzute o perioadă. Și odată cu stresul provocat de o tulburare emoțională sau eveniment declanșator, să te proiecteze într-o furtună emoțională.
Din fericire tot neuroplasticitatea creierului permite creare de noi rețele neuronale și dezamorsarea celor vechi. Ceea ce înseamnă că indiferent de vârstă, îți poți recalibra sistemul nervos cu experiențe noi și pozitive.
Nu există o rețetă generală de vindecare pentru toată lumea, însă există lucruri pe care le poți face.
De ajutor este să cauți un spațiu sigur, preferabil un terapeut, cu care să poți construi o relație de încredere. Toate sentimentele trebuie permise, încurajate, auzite, fie ca e vorba de frică, teroare, tristețe profundă sau furie.
Câțiva pași pe care îi poți face:
Recunoaște ce stă în spate
Adultul din tine trebuie să recunoască această experiență din copilărie ca pe o traumă. Este primul pas și cel mai important pentru a accepta ce se întâmplă și a da sens dificultăților actuale și a luptelor interioare.
Mulțumește-ți
Dincolo de toată durerea experimentată, ai reușit să ajungi până aici. Chiar dacă asta a însemnat să dezvolți mecanisme de adaptare care au funcționat până la un anumit punct. Însă acele strategii erau tot ce știai tu să faci mai bine pentru tine.
Acordă-ți suficient timp
Autocritica și vinovăția pot fi foarte frecvente când e vorba de adulții care au acumulat suferințe emoționale din copilărie. Poate te întrebi de ce acționezi într-un anume mod, sau ce este în neregulă cu tine. Sau cum ai fi putut face lucrurile mai bine. Este important în acest punct să pui frână și să realizezi că nu este vina ta ceea ce ai trăit și că faci tot posibilul să te vindeci. Acordă-ți iubire și răbdare, la fel cum ai face cu cel mai bun prieten.
Fă pași mici și siguri
Vindecarea emoțională nu este ușoară și indiferent ce s-a întâmplat, rădăcinile pot fi mai adânci decât îți imaginezi. Așa că nu te aștepta să rezolvi totul imediat. Iar procesarea emoțiilor, a sta cu ele, se poate simți tare inconfortabil. Partea bună este că vor trece, așa că nu te grăbi să treci prin ele cu rapiditate.
Cere ajutorul
Nu trebuie să te bazezi doar pe tine ci apelează la cei dragi pentru a te simți auzit, înțeles și validat. Este în regulă să crezi că nimeni nu te poate înțelege sau nu poate rezona, dar dacă oferi șansa oamenilor să te sprijine, s-ar putea să ai surprize.
Însă nu uita importanța ajutorului profesionist în echilibrare și vindecare. Un terapeut te poate ajuta să-ți vindeci aceste răni, să identifici tiparele nesănătoase și mecanismele de apărare pe care mintea se încăpățânează să le repete și să ajungi la o stare de echilibru.
Eu sunt aici să te însoțesc, fie prin sesiuni private, fie evenimente sau cercuri de femei.
Mă poți contacta prin formularul de mai jos.
Cum poate arăta viața ta după vindecarea traumelor din copilărie
Deși la prima vedere nu ai spune, a depăși traumele emoționale din copilărie înseamnă să-ți accesezi o serie de resurse interioare care să te facă să vezi viața din alte perspective.
Deci bagajul emoțional poate fi văzut ca o resursă, dacă o accesezi.
Iar calitatea vieții tale se poate schimba în toate aspectele ei:
Relații mai puternice și autentice: în care să simți acceptare, creștere și îmbunătățirea relațiilor. Acceptarea sprijinului, exprimarea emoțiilor și a te baza pe ceilalți în situații dificile poate servi la întărirea conexiunii cu cei din jur. Desigur trasarea de granițe bine delimitate poate însemna ca unele relații să se dizolve. Însă asta face loc pentru conexiuni autentice cu persoane noi.
Creșterea încrederii în sine: adesea situațiile traumatice te fac să descoperi oportunități noi, care să-ți întărească încrederea în tine.
Creștere spirituală: procesul de a te adapta situațiilor, sau a găsi motive pentru ceea ce ți s-a întâmplat, te poate face să ai o altă viziune asupra lumii sau universului.
Conștientizarea posibilităților: uneori traumele stabilesc ținte dificil de atins. Și odată cu restabilirea priorităților și descoperirea de noi scopuri în viață, poți vedea noi opțiuni pe care înainte nu le puteai vedea.
O aprecierea mai mare a vieții: reconectarea la sinele autentic te poate face să simți recunoștință pentru viața ta și pentru tot ce trăiești.
Echilibrarea emoțională nu este o linie de finish pe care să o atingi, ci poate fi un proces care durează. Dar dacă privești înapoi la anumite situații și nu te mai simți copleșit de emoții, înseamnă că ești pe drumul cel bun.
Dacă îți dorești și tu așa o viață, mă poți contacta prin formularul de mai jos pentru a începe călătoria îmrepună.