Undeva acolo tu știi că nu ai fost niciodată menit să fii lafel ca lumea.
Undeva acolo tu știi că nu tre să urmezi regulile altora.
Depășește Limitele, Alege Calea Ta
Sparge toate limitările
Pășește cu încredere în viața ta
Călătoria ta, pe calea ta
Poate ai crescut cu credința că cineva e acolo și te așteaptă, sau îți va descoperi talentele sau îți va face viața mai bună.
Poate te simți victima vieții și că meriți să fii în altă parte sau în alt punct sub toate aspectele.
Din păcate, nu vine nimeni să te salveze, e doar responsabilitatea ta.
Adesea oamenii rămân blocați în propria viață sau propriile circumstanțe nefavorabile pentru că așteaptă ceva din exterior, un semn, o salvare, pe cineva sau ceva, mai degrabă decât să schimbe ceva din interior.
E ca și cum așteaptă permisiunea de a acționa pentru a merge mai departe.
Dar cum nimic nu se schimbă dacă tu nu te schimbi pentru a ieși din anumite situații care nu ți se potrivesc, este cazul sa schimbi ceva în tine.
Cum să începi?
Ieși din zona de confort
Acțiunile inspirate întăresc intențiile și te împuternicesc.
Nimeni nu e perfect însă dacă vrei să faci primul pas către schimbare sau către tine și a te cunoaște poți începe prin a răspunde la întrebările
Noi suntem singurii responsabili pentru noi, viețile noastre și fericirea noastră. Suntem unici și nimeni nu poate trăi în locul nostru. De aceea este important să ne luăm controlul asupra propriilor vieți pentru a le modela în direcția dorită. Iar partea bună este că dacă nu ne place ceva- putem schimba.
A fi rebel este ceva specific minților tinere, care își doresc să nu se conformeze regulilor sau autorității. Este totuși o delimitare între a te opune autorității ca rebeliune sau a te supune și a-ți urma inima. Cu toate acestea nu este ușor să îi dai curs și să fii autentic. Mai ales când simți …
Cum recunoști semnele?
Dacă nu ești sigur că faci parte dintr-o astfel de relație sau dinamică, iată la ce să fii atent:
-Lipsa oricărei satisfacții sau bucurii în afara relației: simțul identității tale poate fi atât de conectat cu partenerul, familia sau prietenii, încât îți este greu să te bucuri de altceva, independent.
-Tendința de a suporta prea multe: chiar dacă este vorba de insulte sau mici șicane, ești dispus să tolerezi mult prea multe și chiar să iei apărarea persoanei.
-Idealizarea partenerului: dincolo de a admira calitățile acelei persoane, e ca și cum îl pui pe un piedestal. Fără a recunoaște punctele forte și punctele slabe, ca în cazul oricărei persoane.
-Cauți scuze pentru diferite comportamente: cum e cazul unei adicții dar nu numai. Practic cauți scuze acelei persoane, în loc de a o încuraja să se confrunte cu consecințele propriilor acțiuni.
-Comportament de control: poate cauți să manipulezi partenerul pentru a face ceea ce îți dorești, fără a realiza că nu te poți controla decât pe tine.
-Simți vinovăție: când nu faci ceea ce se așteaptă de la tine. Ca și cum ai sentimentul că este de datoria ta să rezolvi problemele tuturor.
-Eviți conflictele cu orice preț: chiar și când e vorba de a comunica nevoi ale tale importante. Astfel ajungi să te simți singur în relație, sau neglijat, însă nu vrei să îl superi pe celălalt, așa că alegi să ții pentru tine. Poate inclusiv dacă ești agresat emoțional sau fizic.
-Iei toată vina asupra ta: chiar dacă celălalt nu îți respectă granițele sau nu ține cont de tine, preiei întreaga responsabilitate, doar pentru a evita un posibil conflict.
Despre abandonul de sine sau când pui nevoile altora deasupra nevoilor tale. Abandonul de sine apare când îți neglijezi propriile nevoi, dorințe, emoții sau valori. Și poate că pui problemele altor oameni înaintea a ceea ce ai tu de făcut. Sau te gândești că ceea ce ai tu de făcut nu contează așa mult. Este …
Furia este adesea considerată o emoție negativă, pe care să o evităm sau de care să fugim.
Însă la fel ca bucuria, fericirea sau încântarea, furia este o emoție normală și sănătoasă. Fiecare simte și trăiește evoluția și creșterea în modul său unic și nu există o listă cu ce e în regulă să simți sau nu.
Pentru majoritatea persoanelor există perioade în viață în care încep să își pună întrebări despre ei, despre lumea înconjurătoare, univers, divinitate.
Unii o numesc criză existențială, alții evoluție, însă oricare ar fi denumirea, valorile și viziunea despre viață se pot schimba. Pentru unii se poate simți cu bucurie și liniște, în timp ce pentru alții poate fi cu frică, întuneric, furie. Te poți simți pierdut, amorțit, fără speranță, însă experiența ta e unică la fel ca a fiecăruia.
În procesul de vindecare, furia poate fi printre primele emoții pe care le simți, mai ales dacă ai suprimat-o pentru mult timp. Însă poate este emoția cea mai grea de acceptat sau ca furia te împiedică să te vindeci.
Furia este văzută ca ceva negativ pentru că poate conduce la comportamente greu de acceptat. Însă nu neapărat furia te poate răni, pentru că este o diferență între furia distructivă și cea constructivă. Furia distructivă este adesea exprimată într-un mod care i-ar putea răni pe alții sau pe tine. În timp ce furia constructivă poate fi folosită pentru a înțelege sau descifra situații sau nevoi. În plus poate fi considerată un semn pentru a îți arăta respectul de sine.
Ce este în spatele acestei furii?
Cum te poate ajuta furia?
Cum poți valida și gestiona această emoție?
Iată câțiva pași care îți pot fi de ajutor în gestionarea furiei
Mă poți contacta dacă îți dorești să te însoțesc în călătoria spre tine, prin furie și dincolo de furie.
Intuiția ta: Beneficiile unei conexiuni profunde cu sinele interior
Einstein spunea că Intuiția este un dar sacru, în timp ce rațiunea este un servitor credincios. Și că trăim într-o societate care onorează servitorul și a uitat de dar.
Intuiția este acea forță care poate te-a ghidat fără să știi întreaga ta viață și ți-a oferit informații care te-au susținut.
Adesea este descrisă ca o senzație puternică și copleșitoare în stomac sau piept, sau acel gut feeling. Indiferent în ce mod primești ghidarea, când aplici ceea ce simți – rezultatul este de cele mai multe ori pozitiv și te face să înaintezi cu ușurință prin viață sau să gestionezi diferite situații rapid.
Ți s-a întâmplat să nu dai curs intuiției, oricât de puternic ai simți-o? Indiferent de rezultat, cu siguranță s-a simțit inconfortabil.
Și cu toate că se crede despre intuiție că este un soi de resursă magică, de fapt reprezintă însumarea unor serii de experiențe autentice care întăresc modul nostru de a reacționa și a ne comporta în anumite situații. Odată cu timpul și cu experiența, începem să dezvoltăm acel simț interior sau gut feeling.
Iar când nu urmăm această senzație, se simte ca o formă de trădare, pentru că alegem împotriva noastră și ceea ce simțim că este bine pentru noi.
Semne că îți ignori intuiția
Cum recunoști intuiția?
Cum diferențiezi intuiția de alte senzații?
Cum poți cultiva intuiția?
Cu toții cunoaștem câte o persoană care este mereu ocupată.
Sau poate chiar tu ești acea persoană.
Poate că nu îți permiți să te oprești să iei o pauză mai lungă de câteva minute. Sau să stai să te bucuri de un ceai, sau o mică pauză înainte să te apuci să faci altceva.
Oare a fi ocupat poate fi o dependență?
Ți s-a întâmplat vreodată să aștepți cu nerăbdare week-endul, după o săptămână ocupată, ca să te relaxezi, însă în week-end te trezești că deja ți-ai planificat o grămadă de treburi de făcut?
A fi ocupat este o strategie de amorțire la fel ca altele, care poate sunt mai evidente, cum e consumul de alcool sau alte substanțe. Însă trăim în această cultură și societate în care dacă nu suntem mereu aglomerați și ocupați, simțim că nu ținem pasul cu viața.
În cultura noastră condamnăm dependenții de substanțe dar normalizăm și chiar lăudăm dependența de a fi mereu ocupați.
A fi ocupați și a fi productivi nu este același lucru. A fi în flux și productiv te face să te simți ca și cum nu vrei să te oprești. A fi ocupat mereu însă este ca și cum nu te poți opri.
Ce te face să te menții veșnic ocupat?
Iată câteva motive pentru care te menții mereu ocupat
Cum poți depăși dependența de a fi mereu ocupat?
În final dacă simți că nu te descurci cu gestionarea dependenței de a fi mereu ocupat, cauta un terapeut care te poate susține și ghida, pentru a naviga mai ușor prin această dificultate. Scrie-mi.
Cu toții ne dorim să fim văzuți și validați.
Este poate o nevoie socială de bază.
Însă dincolo de socializare nevoie de a fi văzuți și primiți se referă la noi, ca întreg, nu la ceea ce se vede în exterior sau ne străduim să afișăm.
Vrem ca ceilalți să ne vadă în esența noastră, să ne recunoască și valideze.
Cu toții avem prieteni, fizici sau virtuali cu care schimbăm păreri, împărtășim experiențe, laude complimente.
Și adesea ne bazăm pe prieteni și cei dragi pentru sprijin și încurajare.
Când ni se întâmplă ceva pentru care ne bucurăm, sau reușim ceva important, abia așteptăm să le spunem celor dragi. Vrem să fim văzuți sau validați iar aceștia să celebreze alături de noi.
Validarea este o nevoie a noastră a tuturor. Dar ca orice comportament- paleta nevoii de a fi văzut, poate fi largă, de la a căuta mici aprecieri sau complimente, până la a munci din greu sau a face eforturi uriașe, așteptând să primim în schimb laude și aprecieri de la ceilalți.
De ce căutăm să fim văzuți și validați de ceilalți?
Cum știi că ai nevoie de validarea și aprobarea celorlalți
Cum să îți acorzi blândețe și să îți oferi tu ție toate acestea
Se spune că relația cu părinții ne modelează personalitatea și viața.
Mamele ne modelează, la propriu și la figurat. Atât de mult încât între mamă și bebeluș este o așa fuziune încât și celulele mamei se schimbă după sarcină.
Însă dacă mama nu este disponibilă emoțional sau se confruntă cu diferite probleme interioare pe care nu și le-a rezolvat, apare așa numita rană maternă.
Când vine vorba de mamele noastre mai ales, atât de multă încărcătură poate aduce aceasta relație- și iubire și frustrare, încât ducem inevitabil toate acestea în viața de adult.
Ce este rana maternă și cum o recunoști
Rana maternă poate include moștenirea culturală preluată de mamă și modul în care aceasta se raportează la a fi femeie. Poate include opresiunea femeii de către societatea patriarhală, mecanismele de supraviețuire și de procesare a suferințelor, care se transmit mai departe copiilor- mai ales fiicelor. Dacă rana aceasta nu este vindecată poate fi transmisă mai departe pe linie maternă provocând suferințe prin fiecare generație.
Semnele rănii materne
Cum apare rana maternă?
Cum vindeci rana maternă?
Ce se întâmplă când vindeci rana maternă?
Cum vei fi?
Odată vindecate putem să ne trăim viețile cu energie și vitalitate și să creăm ceea ce ne dorim fără rușine sau vinovăție, dar cu pasiune, putere și bucurie, încredere și entuziasm.
În ciuda a ceea ce auzim, timpul nu vindecă toate rănile. De fapt, în unele situații, fără vindecare timpul nu face decât să crească și să agraveze unele răni.
Dacă nu sunt vindecate și abordate, aceste traume sau răni emoționale pot fi transmise fără intenție. Evenimente cum sunt, războiul, abuzurile, sărăcia și altele, pot afecta atât de tare încât copii și nepoții lor să fie impactați pentru generații.
Și cu toate ca poate nu realizezi, sau nu ai fost abuzat sau discriminat, modul în care gândești și obiceiurile pot avea rădăcini în experiențele traumatizante cu care s-au confruntat strămoșii tăi. Poate nu ai fost abuzat când creșteai, dar părinții și bunicii tăi au fost. Poate că nu te-ai confruntat cu război sau discriminare, dar strămoșii tăi au trăit asta.
Ce este trauma intergeneraționala?
Cum se transmite și care este efectul traumelor intergeneraționale?
Cum știi dacă te confrunți cu o așa traumă?
Care sunt pașii pentru vindecare?
Se spune că suntem suma celor mai apropiați 5 oameni cu care petrecem timpul.
Sau mai simplu, spune-mi cine sunt prietenii tăi, ca să îți spun cine ești.
Tu cum vrei să fie acești oameni cei mai apropiați de lângă tine?
Pentru că, dacă îți dorești conexiuni sănătoase și relații autentice, ar fi bine să te înconjori cu:
Oameni care te valorizează
Cu toții avem momente în viață în care ne întrebăm dacă oamenii din jurul nostru- prieteni, familie, apropiați- ne onorează prezența în viețile lor.
Dacă oamenii dragi din jur nu doar îți prețuiesc prezența ci știu ce aduci în lume și care este valoarea ta. Acei oameni care te valorizează, te fac să te simți ascultat și văzut, important, ca și cum ești mereu în fruntea listei lor.
Nu este întotdeauna ușor sa înțelegi dacă ești valorizat, mai ales că oamenii pot transmite semnale mixte. Însă când cineva te valorizează, o simți pur și simplu, pentru că te vei simți bine emoțional și în siguranță cu acea persoană. Cu toții mai avem și zile proaste, însă pe termen lung vei simți că îți sunt alături.
Oameni care îți vorbesc cu blândețe
Oameni care îți oferă necondiționat
Te încurajează și sărbătoresc alături de tine reușitele
Te susțin să îți atingi potențialul
Cum să îți alegi acei oameni lângă care poți fi tu cel autentic
Se spune că imitarea este cea mai sinceră formă de admirație. Oare să fie așa?
Oglindirea este considerata frecvent un semn de empatie. Învățam primele lucruri despre noi si despre lume, prin oglindirea părinților. Dacă părintele zâmbește și copilull face asta. Cei mici sunt focusați constant pe părinții lor și îi vor oglindi.
Și majoritatea comportamentelor de oglindire care apar în diferite situații sociale, se manifestă inconștient.
Însă oglindirea narcisiștilor este un comportament folosit conștient pentru a îi manipula pe ceilalți. Este un act intenționat și bine calculat pentru a oglindi limbajul corpului, gesturile și alte detalii ale unei persoane, pentru a îi face să se simtă în largul lor și conectați.
Ai întâlnit vreodată pe cineva atât de incredibil, doar ca să fii șocat în scurt timp de adevărata lor față? Care inițial păreau ca un vis devenit realitate pentru ca mai apoi să le vezi și partea întunecată? Este posibil să fi cunoscut un narcisist sau manipulator.
Un narcisist sau abuzator emoțional folosește această unealtă pentru a te flata, fără ca măcar să realizezi.
Oglindirea îi permite unui narcicist să manipuleze o persoană pentru a-și lua o poziție de putere, și astfel să își ia validarea de la acea persoană. Astfel acea persoană se simte mai apropiată și nu menține limite și distanța de control, pentru ca automat ajung să îl admire pe narcisist. Inițial îți arată doar ceea ce vrei să vezi, se comportă prezent, deschis și iubitor, pentru ca mai apoi să schimbe foaia și sa se poarte total diferit.
Cum are loc oglindirea
Proiecție versus oglindire
Exemple de astfel de manipulare
Cum recunoști oglindirea negativă
De ce este important să recunoști oglindirea negativă
Când ne gândim la copilărie, primele asocieri pentru mulți dintre noi sunt cu o perioadă de veselie, bucurie, inocență și iubire necondiționată. Asta pentru că pare greu de imaginat că în această perioadă au loc și traumele emoționale și alte aspecte mai puțin plăcute.
Experiențele din copilărie continuă să ne impacteze viața ca adulți, una din cele mai comune dar provocatoare traume fiind rușinea.
Iar când ajungi să crezi că ești o persoană ne-demnă sau nu ești o persoană bună, merituoasă și că meriți toate lucrurile rele care ți se întâmplă, este greu să menții o viață fericită și sănătoasă.
A înțelege de unde vine rușinea aceasta toxică pe care o simți în viața de adult poate fi cheia pentru a păși către dezvăluirea traumelor și vindecarea de experiențe negative.
Adesea rușinea poate fi confundată cu vinovăția, însă sunt concepte diferite. Poți să te simți vinovat referitor la ceva ce ai făcut, fără să simți rușine, și poți simți rușine fără să te simți vinovat. Când vine vorba de traumele din copilărie, rușinea este adesea una din cele mai dificile și complicate emoții care persistă și la vârsta adultă. Vinovăția este sentimentul că ai făcut ceva greșit, deci de obicei este rezultatul unor acțiuni. Rușinea pe de altă parte este sentimentul că ceva este în neregulă cu tine, ca persoană. Este mult mai înrădăcinată și se referă la cine crezi tu că ești.
Cum îți poate afecta identitatea rușinea din copilărie
Surse ale rușinii din copilărie
Care sunt efectele rușinii din copilărie
Cum să depășești rușinea din copilărie
Rușine toxică
Rușine toxică din copilărie
Traume din copilărie
Abuz emoțional în copilărie
Dezvoltarea stimei de sine
Critică excesivă în copilărie
Explorând Umbra Interioră: Calea către Autoacceptare și Autenticitate
Ce este umbra?
Cum apare umbra?
Ce se întâmplă când ne reprimăm umbra
De ce să lucrezi cu umbra ta?
Cum poți lucra cu umbra?
Auzim peste tot expresia de matur emoțional ca fiind ceva pozitiv, ca un compliment, cu referire la copiii care sunt mai maturi decât vârsta lor. Însă a fi matur emoțional de la o vârstă fragedă vine cu multe părți mai puțin bune și nu ar trebui privit ca un beneficiu.
Familiile vin în tot felul de forme și număr de membri, însă indiferent de numărul adulțulor și copiilor- fiecare își are poziția sa și rolul bine definit. Sau așa ar trebui să fie.
Dacă copilul tău este prea matur pentru vârsta lui sau poate tu simți că te-ai maturizat de la o vârstă fragedă, înseamnă o copilărie ratată. Adică asumarea rolului de îngrijitor mai degrabă decât procesul firesc de a trece prin adolescență și apoi în viața de adult. Ceea ce înseamnă extenuare și griji excesive prea devreme. De aceea pentru părinți este important să acorde spațiu copiilor lor de a discuta despre emoții, fie seara înainte de culcare, fie pe drum, în mașină, sau oriunde.
Viitoarele probleme ale unui copil parentifiati de la o vârstă mică, pot include sentimente de anxietate și furie, probleme la locul de muncă, probleme cu viitorii copii și chiar dependențe.
Copilul de sticla este numit așa nu neaparat pentru fragilitate cât pentru transparență.
Fiecare se confruntă cu tristețea și mâhnirea la un moment dat în viață. Procesele prin care trecem și curgerea naturală a vieții nu ne scutesc de asemenea lecții.
Chiar și schimbarea și creșterea vin cu o inevitabilă tristețe în urma conștientizărilor pe care le avem.
Într-un anume punct al vieții tristețea care vine la pachet cu vindecarea, este inevitabilă. Însă dacă o lași să treacă neobservată, poate tinde să crească până la dimensiuni greu de imaginat. Scopul nu este să te scufunzi în acea mâhnire ci doar să îi recunoști prezența și să accepți că anumite lucruri sunt în trecut și nu mai pot fi trăite sau schimbate.
Iată câteva exemple de motive de tristețe sau nostalgie:
-Dorința de a nu fi intrat într-o relație finalizată printr-un divorț
-Regretul de a fi pierdut anii fără un scop în sine
-Limite pe care poate nu le-ai pus în interacțiunile cu ceilalți
-Familia pe care ți-ai fi dorit să fie altfel
-DA-urile și NU-urile pe care nu le-ai spus când ai simțit
-Fuga din situații când ai fi vrut să rămâi
-Evitarea conflictelor și faptul că nu ți-ai luat apărarea
-Prieteniile pe care le-ai pierdut
-Timpul pierdut în relații abuzive sau care nu duc nicăieri
-Iubirea și grija pe care nu ți le-ai acordat suficient.
Acestea sunt doar câteva exemple, însă partea bună este că poți simți și acționa diferit în prezent.
Tristețea- pierdere sau câștig?
Se vorbește atât de mult despre iertare, de ce este importantă și cum să facem, etc.
Însă poate cel mai greu de iertat, este persoana pe care o vedem în oglindă. Adica noi înșine. Pentru că dee cele mai multe ori suntem mai duri cu noi decât suntem cu ceilalți.
Cu toții am făcut lucruri pe care le regretăm. Fie că nu am știut mai bine într-o anumită situație, nu am ales să fim de partea noastră, am spus ce trebuia sau am rănit pe alții,iar lista poate fi lungă cu lucruri de neiertat.
Este important să reținem că în orice moment am făcut tot ce știam mai bine, după cunoașterea și experiența pe care le aveam în acele moment.
În plus, cum putem învăța dacă nu facem greșeli?
Să înveți să te ierți este cea mai bună cale pentru a îți cultiva meritul de sine, pentru a te accepta pe tine și a deveni mai conștient de deciziile pe care le iei în viață.
La fel cum a păstra resentimente pentru alții poate avea efecte devastatoare, similar și în cazul tău, te poate face să simți că nu meriți iubire, respect prin faptul că nu te ierți.
De ce este atât de greu să ne iertăm
Vindecarea traumelor nu este un proces liniar. Tocmai de aceea multe persoane se întreabă cum știu că au ajuns acolo, sau că procesul este finalizat sau încheiat.
Însă când vine vorba de vindecarea traumelor nu ne referim la obiectiv de atins ca atunci când urci un munte și ajungi în vârf. În acest caz, vârful fiecăruia arată și se simte diferit.
Vindecarea este graduală și este posibil să observi schimbări mai mici sau mai mari. Și nu înseamnă că nu mai simți sentimente sau emoții dificil de procesat, ci doar că le percepi și gestionezi mai ușor.
Cu toate că există semne ale vindecării traumelor, nu există o formulă universală sau un moment precis în care o persoană poate spune că este complet vindecată de trauma sa. Fiecare are propria călătorie, iar tu ești cel mai bun judecător în propria ta vindecare. Pentru că toate sunt legate între ele, iată ce schimbări poți observa la nivel fizic, emoțional, mental, stil de viață sau identitate de sine
Există două tipuri de persoane pe lumea asta: cei care întreabă și cei care fac presupuneri pentru că nu vor să pară vulnerabili.
Dar o singură întrebare pusă potrivit ne poate schimba întreaga traiectorie a vieții.
Să facem presupuneri este mai ușor, tocmai pentru a evita întrebările dificile sau care ne fac să ne simțim inconfortabil. Însă este mai bine să pui întrebările potrivite pentru a primi informații concrete, decât să speri că ai presupus bine.
Presupunerile vin din experiențe trecute care ne fac să credem că ceva se va întâmpla la fel, sau ne fac să ghicim că lucrurile vor avea aceeași finalitate. Însă nu degeaba Daniel Kahneman le încadrează în categoria erorilor de gândire.
Deci de ce nu cerem lămuriri sau punem întrebări? Poate fi din frica de respingere, din jenă și din acel sentiment inconfortabil. Poate că odată cu fiecare întrebare pusă- stima noastră de sine stă să se clatine, deci preferăm să nu întrebăm nimic decât să ne confruntăm cu emoții dificile.
A pune întrebări, a căuta claritate și a exprima gânduri și emoții în mod deschis este calea către o conexiune mai profundă. Astfel comunicarea în cadrul unei relații de orice fel este eficientă iar nevoile, dorințele și perspectivele fiecăruia sunt înțelese. Fără această conexiune pot apărea decalaje, neînțelegeri, conflicte și resentimente.
În relațiile sănătoase persoanele ar trebuie să se simtă libere să îți împărtășească gândurile și sentimentele. Prin conversații și întrebări deschise, fiecare poate afla despre aspirațiile, temerile și visele celuilalt. Ceea ce hrănește un sentiment de empatie și conexiune care altfel nu ar fi posibil.
De ce nu locuim în corpul nostru?
Pentru multe dintre noi, a ne reconecta la corpul fizic presupune a-l accepta așa cum este. Și vrem să-l iubim dar nu simțim că merităm asta sau că nu are forma pe care o dorim. Dar adevărul că, trupul nostru este în aceasta viață singurul vehicul, iar a-l abandona dintr-un motiv sau altul, ne împiedică să experimentăm tot ceea ce se întâmplă în această lume. Fiecare experiență din viață necesită un corp fizic, fie că este pentru a îmbrățișa pe cineva drag, fie pentru a simți iarba pășind desculți pe ea.
Pe de altă parte dacă am trăi în deplină conectare, emoțiile pe care le-am ținut captive și conștientizarea acestora ne-ar copleși. Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care mulți dintre noi suntem într-o fugă și deconectare.
Conexiunea cu ceilalți este o parte importantă a vieții fiecăruia dintre noi. A ne simți iubiți și conectați contribuie la starea de bine interioară. Însă nu toate relațiile ne fac viața mai bună, ci mai degrabă ne fac să ne simțim mai rău, iar unele pot deveni toxice.
Auzim peste tot de red flags sau stegulețe roșii care sunt de fapt semnale directe sau subtile că ne aflăm într-o relație toxică. Nu sunt mereu ușor de recunoscut la prima vedere, însă unele în timp ar putea deveni problematice sau mai intense.
Poate fi că nu mai simți bucurie ci doar un simț al datoriei și că nu aștepți mare lucru de la celălalt, poate simți lipsă de respect de la celălalt și granițe încălcate, sau că certurile și luptele de putere sunt la ordinea zilei.
Un lucru e clar, stegulețele roșii sunt semnale că există tipare comportamentale nesănătoase între tine și partenerul tău. Dar este valabil și în cazul relațiilor de prietenie, familie, colegi, etc.
Pe lângă semnalele clare de abuz sau agresiune, unele stegulețe roșii pot fi greu de identificat sau trecute cu vederea ușor. Acestea pot include comportamente toxice cum sunt manipularea, gaslighting-ul, narcisismul și altele.
Când te regăsești în aceste situații, poate ar fi bine să pui pauză și să observi dinamica din relația cu acea persoană și ce e de făcut mai departe.
Comportamentele toxice pot fi subtile și insidioase și să ne lovească în momentele de slăbiciune, care sunt dificil de gestionat și să simțim că preia controlul asupra vieților noastre.
A recunoaște stegulețele roșii și comportamentele toxice ne poate ajuta să le evităm sau să luăm măsuri.
Cele mai des întâlnite stegulețe roșii
Pe calea vindecării și autocunoașterii multe persoane se pot confrunta cu o situație aparent paradoxală: sentimentul de plictiseală odată ce anumite șabloane au fost întrerupte. Integrarea sau rezolvarea șabloanelor care ne-au ghidat pe pilot automat viețile pot duce la această senzație cu care poate fi tare greu să ne obișnuim. Când trăiești haos toată viața, …
De multe ori cuvintele nu sunt suficiente pentru a ne exprima emoțiile. Uneori ajută să lași lacrimile să curgă. Eliberarea emoțională prin plâns eliberează endorfine și oxitocină – hormoni responsabili cu diminuarea durerii și susținerea conexiunii cu ceilalți. Ne calmează, ca și cum ar fi o valvă de presiune pe care o eliberăm. Lacrimile – …
De ce căutăm stabilitatea și respingem necunoscutul
Atunci când nimic nu este sigur, totul poate fi posibil.
Incertitudinea și nesiguranța pot fi emoții stresante, mai ales pentru cei care iubesc siguranța. Nu e greșit să îți dorești stabilitatea și lucrurile cunoscute, pentru că emoțional înseamnă siguranță. Nevoia de control poate fi asociată cu dorința de siguranță, însă concret, certitudinea nu există. Măreția nu vine din zona de control. Însă a deveni confortabil cu incertitudinea este o super putere. Și o poți privi ca pe un mod de a permite vieții să te surprindă, să îți ofere varietate și a te lăsa purtat într-o lume plină de posibilități. Și asta poate fi extrem de provocator.
Creierului nu îi plac schimbările, de aceea cu atât acceptăm mai mult că singura constantă în viață este schimbarea, cu atât mai mult putem să lucrăm la a ne schimba mentalitatea.
Ce se întâmplă în creier
Infernul Cunoscut vs. Raiul Necunoscut
Certitudinea sau siguranța pot fi de fapt uși închise.
Schimbările mari încep cu pași mici
Împrietenește-te cu haosul
Ascultă-ți corpul! Peste tot auzim acest îndemn sau ni se dă acest sfat.
Dar cum se simte cu adevărat să îți asculți corpul?
Este ceva natural sau o abilitate pe care o dobândești?
Oare cum faci diferența între ceea ce îți spune corpul și ce îți spune mintea?
Sunt două tipuri de a simți: unul se află în corpul, în interior, în natura ta. Celălalt este mai de suprafață, rațional, psihologic, sau tiparul. Pe care daca îl urmezi mental- cu siguranțe te va tine ocupat rulând la nesfârșit. Argumentând și contra-argumentând. Și rămânând prins în îndoială și a nu ști dacă iei deciziile din spațiul potrivit.
Din fericire există celălalt mod de a simți, care nu te paralizează ci te activează. Care se numește a te asculta, a-ți asculta sinele, a face ce simți în interiorul tău.
Totuși cum faci diferența între intuiție- acea avalanșă de inspirație și partea mentală?
Nu te mai gândi la nimic pentru un moment. Corpul îți transmite un mesaj chiar și acum. Și nu ai nevoie de logică, argumentare sau intelectualizare. Ci doar să îl urmezi.
Cum poți începe
Câteva tehnici pentru a te conecta cu tine și a-ți asculta corpul
Ce altceva poți face pentru a fi în contact cu propriul corp
Poate observi că viața ta nu se îndreaptă în direcția dorită de tine.
Sau că nu manifești bucurie, fericire și armonie.
Adesea nu ne dăm seama că ne autosabotăm. Pentru că este posibil să trăim în asemenea contexte zi de zi încât să considerăm ca este în regulă să trăim așa. Dar dincolo de ceea ce se vede, este vorba despre rularea unor tipare și programe pe care le-am primit-o de la familie și societate.
Autosabotarea este definita ca orice acțiune care intervine în calea intenției tale. Poate încerci să mănânci sănătos dar totuși cumperi chips-uri sau dulciuri. Sau poate nu sunt lucruri atât de evidente ci mai subtile. Ca de exemplu în viața de zi cu zi, când tot amâni și amâni ceva important de făcut. Sau în relațiile cu ceilalți, în care refuzi să ceri ajutorul, sau te izolezi în momentele dificile.
Autosabotarea poate afecta toate ariile vieții, de la relații, la cariera, finanțe și starea de sănătate.
Iată câteva idei care te pot ajuta să descoperi dacă te încadrezi în categorie:
-Adesea te întrebi de ce lucrurile nu merg așa cum ai planificat
-Te îndoiești de tine frecvent
-Nici măcar nu te mai străduiești să îți atingi scopurile
-Observi că faci lucruri total opuse decât ceea ce intenționezi
-Nu consideri că meriți mai mult și te comporți în consecință.
Care sunt motivele din spatele autosabotării?
Cum poate arăta autosabotarea și ce poți face?
A pune pauza într-o lume ocupată și savurarea
vieții pe îndelete
În lumea agitată în care trăim, un stil de viață aglomerat și ocupat este adesea
considerat un simbol al importanței și al productivității. Mulți dintre noi tindem
să ne umplem programul cu activități și să ne simțim stresați și obosiți în
încercarea de a atinge diverse obiective.
Cu toate acestea, este important să ne întrebăm dacă această agitație ne
aduce cu adevărat satisfacție și semnificație în viață. De cele mai multe ori a fi
ocupați în permanentă ne împiedică să savurăm cu adevărat viața.
În societatea noastră contemporană, viteza și ocuparea permanentă sunt
percepute adesea ca indicatori ai succesului și importanței. Programul
aglomerat și multitasking-ul devin norma, iar ideea de a avea timp liber este
adesea considerată ca un lux pe care puțini și-l permit. Cu toate acestea,
ne-am pierdut pe parcurs înțelegerea esențială a vieții și a scopului nostru în
ea.
Care sunt efectele supra-solicitării?
Care sunt beneficiile încetinirii ritmului?
Cum să punem pauză și să ne bucurăm de viață?
Suntem mai mult decât corpul fizic. Cu toții simțim asta indiferent unde ne aflăm pe calea spre evoluție și cunoaștere.
Dincolo de corpul fizic, avem în noi această energie care influențează tot ceea ce facem în jurul nostru. Este vibrația noastră și modul în care ne conectăm la lumea din jurul nostru. Și la fel cum avem grijă de corpul nostru, în același mod trebuie să avem grijă și de energia noastră pentru a nu ne epuiza.
Poți să te simți reîncărcat de la oameni sau activități care îți ridică dispoziția, radiază energie pozitivă sau te lasă reîncărcat și inspirat. Poate fi orice, de la petrecerea timpului cu cei dragi, la practicarea de sport, meditație sau ascultarea muzicii tale preferate.
Pe de altă parte te pot drena de energie oamenii sau situațiile care te lasă epuizat și obosit. Poate fi o relație toxică, un mediu stresant, o conversație sau o situație.
Este important să faci diferența între ce îți oferă energie și ce te drenează de energie pentru a ști cum să ai grijă de tine, pentru o viață fericită și împlinită.
Cum recunoști persoanele sau situațiile care te încarcă cu energie?
Cum să ai grijă de tine și energia ta?
Cum să te reîncarci cu energie?
Disocierea poate apărea atunci când o persoană este copleșită de ceva ce este dificil de gestionat. Cauza din spate de cele mai multe ori este trauma sau stresul emoțional.
Ce înseamnă disociere
Disocierea este o scindare sau deconectare de tine sau de lumea înconjurătoare. Te poți simți deconectat de corpul tău si să simți că ceea ce te înconjoară nu este real. Experiențele de disociere pot dura pentru câteva momente, ore sau zile, săptămâni sau luni. Este o strategie prin care mintea se adaptează stresului, cum este cel din urma unui eveniment traumatic.
Poți experimenta disocierea chiar și atunci când ești absorbit de o carte buna, un film, și ești cu totul acolo, fără a mai fi conștient total de ce te înconjoară.
Însă poate fi si un mecanism pe care l-ai învățat pentru a face față experiențelor stresante și poate fi o strategie pe care o folosești din copilărie.
Emoțiile fac parte din experiența umană, cu toate acestea majoritatea dintre noi avem probleme cu a le simți pe deplin sau a le face loc în viețile noastre. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că trăim într-o societate care nu le valorizează sau acceptă pe deplin. În plus, poate am crescut auzind că emoțiile …
Relațiile de orice fel sunt instrumente puternice de evoluție. Când intrăm în relații din asumare, echilibru și înțelegere, este ușor să simțim beneficiile experiențelor care ne ajută să creștem. Dar când ne regăsim în relații unilaterale, sau dezechilibrate, sunt șanse să nu ne regăsim sau să facem compromisuri unul după altul, până nu ne mai …
Cum să te ierți și să treci peste furia din trecut? Read More »
Unii oameni preferă singurătatea sau izolarea, în timp ce alții preferă să petreacă timpul cu prietenii, familia sau grupurile sociale.
Ambele categorii sunt perfect în regulă și poate cu toții le-am experimentat la un anumit nivel. Într-o zi te poți simți cu chef de oameni și că vrei să ieși sau să socializezi iar ziua următoare preferi să stai acasă sau să mergi undeva singur.
Cum știi că preferi singurătatea și nu ai încredere în alți oameni?
Trauma și izolarea
Hiper-independența și singurătatea
Care sunt convingerile limitative din spatele experiențelor dificile?
Cum să te recuperezi după izolare sau alte simptome ale traumei?
Termenul ”sensibil” nu are întotdeauna conotații pozitive, ci mai degrabă este asociat cu a fi slab, vulnerabil sau fragil. Dar persoanele sensibile au darul empatiei, intuiției și al compasiunii pentru ceilalți. Persoanele sensibile au o viață interioară complexă, bogată și conștientă de subtilități, tocmai de aceea mediul exterior poate fi epuizant. Oamenii sensibili sunt cei …
Frica de succes, frica de eșec și singurătatea din spatele lor Read More »
Ți s-a spus vreodată sau tu ai spus cuiva ”ești prea sensibil/ă”?
Toate persoanele au un anumit grad de sensibilitate.
Însă persoanele hiper-sensibile au un flux mai ridicat de sânge în anumite regiuni ale creierului, dedicate emoției, conștientizării și empatiei.
Deși nu se poate generaliza, toți oamenii hiper-senzitivi au un grad mai ridicat de sensibilitate la procesare senzorială a stimulilor externi, o reactivitate emoțională ridicată și procesare cognitivă mai profundă.
Totodată au niveluri ridicate de empatie, sunt extrem de intuitive, gânditori profunzi și excelenți în a observa mici detalii pe care alții le-ar putea trece cu vederea. Toate acestea pot duce la epuizare și supra-stimulare, adesea a fi prezent într-un mediu aglomerat sau zgomotos necesitând resurse enorme de energie.
Sensibilitatea excesivă merge mână în mână cu rușinea și rezultatul poate fi copleșire emoțională, furie sau hohote de plâns. Pentru că persoanele hipersensibile fac o reflecție constantă a propriilor experiențe dar și a celor din jur
Cum știi că ești o persoană hipersensibilă?
Hipersensibilitatea și valorizarea de sine
Vinovăția și rușinea persoanelor hipersensibile
Ce poți face referitor la hipersensibilitatea emoțională
Poate ai auzit și tu citatul lui Nietzsche Tu ești cel mai mare dușman al tău.
Cu toții avem capacitatea de a fi proprii noștri inamici.
Cum știi că faci asta?
Discuțiile negative cu tine
Nu vorbim cu prietenii sau cu cei dragi la fel cum vorbim cu noi înșine. Cuvintele negative pe cale ni le adresăm uneori devin atât de obișnuite și naturale încât nu mai realizăm că o facem. Unui prieten drag nu i-am spune că nu e în stare, că e urât sau gras, sau că e un eșec total.
Retrăirea și ancorarea în greșelile din trecut
A te duce mereu spre trecut cu gândul că puteai face mai bine, sau că ai făcut o mare greșeală este epuziant. Valorea ta nu stă în acele întâmplări, iar retrăirea acestora te poate face să te simți și mai rău cu tine însuți, ceea ce te poate duce către comportamente dăunătoare.
Comparațiile
În prezent este tare greu să nu te compari cu ceilalți, cu rețelele de socializare care ne arată în permanent cine e mai de succes, mai fericit sau arată mai bine decât noi. Însă viața nimănui nu este perfectă tot timpul și cele mai multe persoane împărtășesc doar momentele frumoase nu și cele dificile.
Ce se întâmplă în spatele cortinei
Poți alege să fii propriul inamic sau cel mai bun prieten
Caută să afli cine ești tu cu adevărat.
Trăiește în integrare
Toate emoțiile sunt conectate cu diferite evenimente care se petrec în viața ta, de la cele mai simple până la cele mai complexe. Ca ființe umane nu suntem create pentru a ne anula sau zdrobi emoțiile instant. Acestea ne oferă informații importante despre ce se întâmplă în interiorul și exteriorul nostru. Sunt ca un sistem …
5 pași pentru recunoașterea și gestionarea unor triggeri Read More »
Procesarea emoțiilor poate fi una din cele mai mari provocări cu care multe persoane se confruntă zi de zi, chiar dacă se află pe drumul autocunoașterii sau evoluției, sau nu.
Cuvântul emoție este cunoscut din secolul XVI și se traduce prin a stârni sau a agita. Deci încă de la origini se referă la mișcare, sau perturbare.
Emoțiile sunt acele reacții interioare la un anume stimul și sunt indicatori ai modului în care ne simțim. Fără emoții nu am învăța despre noi și din greșelile noastre și am repeta la nesfârșit aceleași experiențe și tipare și am rămâne blocați în aceeași spirala descendentă. De aceea reprimarea acestora nu este o soluție, pentru că emoțiile au un mesaj și este important să le ascultăm și înțelegem.
Emoțiile nu sunt bune sau rele, însă ceea ce facem cu ele face diferența.
Controlul emoțiilor
Reprimarea emoțiilor
Gestionarea emoțiilor și reglarea emoțională
Ce este o persoană care întrerupe șabloanele ?
Dacă suntem sinceri, mulți dintre noi ne dorim să acționăm diferit de membrii familiei noastre.
De ce este greu să îți asumi un așa rol?
Dacă simți că ești un întrerupător de tipare, ar trebui să te gândești întâi de ce nu ai întrerupt încă ciclul.
Sentimentul de vinovăție
Vinovăția provine din granițe slabe și chiar dacă vrei să rupi ciclul, s-ar putea să îți faci griji că-i rănești pe cei dragi. Mai ales că probabil nu vrei să-ți rănești părinții sau să fii acea persoană dificilă. Familia modelează cele mai vechi convingeri și comportamente. Din momentul în care vii pe lume ești rezultatul modelării lor. Și această loialitate generațională poate fi profundă, mai ales dacă te simți dator familie.
Cum arată întreruperea șabloanelor?
Dacă simți că ești pe acel drum, felicitari!
Dacă îți este greu singur, află cu un terapeut te poate ajuta și susține pentru a întrerupe șabloanele. Ești curajos și meriți să te simți liber și vindecat de traumele trecutului. Anularea comportamentelor din familia ta poate fi dificilă dar un spațiu sigur, terapeutic, fără judecăți, te poate ajuta să abordezi orice problemă și să-ți redescoperi identitatea. Pentru că nu ești condamnat să trăiești o viață care nu se simte autentică pentru tine.
Narcisiștii sunt acele persoane care stăpânesc la nivel de artă manipularea și dominarea, în scopul de a-și hrăni propriul ego, adică propriile dorințe și nevoi. Cât privește narcisiștii spirituali, aceștia sunt acele persoane care se folosesc de credință sau spiritualitate pentru a-i manipula pe ceilalți, fără empatie sau simțul valorii. Cum recunoști o persoană narcisistă …
Singura persoană pe care să te bazezi trebuie să fii doar tu.
Îți sună cunoscută această replică?
Obișnuim să ne mândrim cu independența noastră și să ne bucurăm că nu trebuie să ne bazăm pe altcineva. Pentru că oamenii ne rănesc, ne abandonează sau ne trădează.
Dar știai că hiper-independența este de fapt o reacție la traumă? Și că îți oferă un fals sentiment de siguranță?
Poate că în trecut un prieten te-a trădat de parcă nu ar fi fost nimic. Sau grupul tău de prieteni a râs de tine.
Sau poate ai auzit de atâtea ori în copilărie de la părinții tăi că trebuie să te bazezi doar pe tine încât s-a întipărit foarte adânc în subconștient.
Poate ai crescut într-un mediu în care părinții erau distanți cu tine și indisponibili emoțional, încât ai ajuns să ai un asemenea limbaj de iubire.
Cum poate o astfel de rană să modeleze personalitatea umană?
Cum se simte inima rănită?
Cum să-ți deschizi inima spre ceilalți?
Cum se simte o inimă deschisă?
Cu timpul vei simți intuitiv în cine poți să ai încredere și în cine nu și ce experiențe sunt benefice și care nu. Acest lucru va contribui la capacitatea de a stabili granițe puternice și sănătoase cu ceilalți, încât să te simți în siguranță. Astfel alegi să rămâi deschis și în fluxul bucuriei indiferent de ce se întâmplă, încât să trăiești cu adevărat o viață împlinită.
La începutul relațiilor cu toții vrem să facem cât mai multe pentru a-l face fericit pe celălalt și a-i câștiga dragostea. Dacă după un timp sentimentele de bucurie și de drag se transformă în resentimente și frustrarea se acumulează, atunci poate realizezi că tu faci mare parte din munca în relație. Iar partenerul tău poate s-a obișnuit cu efortul tău excesiv și presupune că asta îți face ție plăcere.
Dăruirea se face dintr-un spațiu de generozitate și pentru că avem acel ceva în exces. Tinde să fie mai degrabă un impuls la care nu ne gândim prea mult și care ne face să ne simțim bine și plini de energie.
A învăța să spui nu, necesită timp, așa că în următoarea situație în care îți vine să spui DA deși simți NU, cere timp de gândire. Astfel îți poți analiza reacția și gândi un răspuns favorabil (și) ție.
Ești atât de obișnuit să-ți oferi toată energia și timpul în relații și nu știi cum să pui frână?
Traumele copilăriei și nefericirea adultului
Din nefericire cu toții am simțit rușine. Este acel sentiment când simți că vrei să dispari cu totul, te simți o persoană nedemnă de iubire, atenție, rea.
Rușinea apare când simți sau ți se transmite că ai făcut ceva atât de greșit încât începi să te consideri o persoană defectă, ceea ce îți afectează stima de sine grav.
Nu e nici o surpriză că rușinea își are rădăcinile în copilărie, fiind asociată cu părinții. Pentru că nu ne-am simțit văzuți, iubiți, apreciați sau înțeleși, am ajuns treptat la concluzia că e ceva în neregulă cu noi.
Copiii își formează imaginea de sine pe baza reacțiilor părinților față de ei, așa că dacă nu ai crescut într-un mediu de siguranță emoțională ci cu neglijență, control și abuzuri, rușinea este o consecință inevitabilă în urma acestor experiențe dureroase.
Cum să nu simți rușine dacă ai fost ignorat sau abuzat de persoanele care trebuiau să te protejeze și să aibă grijă de tine? Sigur e ceva în neregulă cu tine dacă părinții tăi nu te pot iubi. Dacă ne-am simțit nedemni de iubire, începem să ne vedem pe noi în acest fel.
Mecanismul traumelor emoționale din copilărie în viața de adult
Semne că ai traume din copilărie
Cum să lucrezi la vindecare cu pași
Cum poate arăta viața ta după vindecarea traumelor din copilărie
Multe dintre noi femeile suntem crescute și învățate să oferim la nesfârșit fără a aștepta ceva la schimb și fără a pune întrebări. În timp acest lucru devine frustrant și obositor și în plus se poate manifesta pe corpul fizic sub forma problemelor cu gâtul sau de altă natură. A pune granițe sănătoase devine o necesitate și o grijă de sine și chiar dacă ți-e frică să faci asta, ai voie și ai dreptul.
Sursa vinovăției de a spune NU poate fi în copilărie, din nevoia de a fi plăcut și de a primi aprecieri. Sau poate tot atunci s-a conturat ideea respingerii dacă spui NU sau refuzi politicos. Iar dorința din prezent de a fi acceptat și plăcut este mai pregnantă decât nevoile de bază fizice și emoționale.
Tendința de a vrea să le faci mereu pe plac celorlalți poate avea un impact negativ asupra vieții tale. Te poate duce la epuizare, lipsă de respect de sine dar și lipsă de respect din partea celorlalți. Pentru că așa cum te tratezi tu pe tine, așa învață și ceilalți să o facă. Astfel că stabilirea limitelor în relații personale și profesionale va duce la un echilibru și o armonie interioare, raportat la propriile nevoi și la nevoile celorlalți.
Stabilirea granițelor sănătoase nu înseamnă doar să înveți să spui NU, ci și să spui DA lucrurilor care îți fac bine și te încarcă. Pentru că asta înseamnă să trăiești o viață liberă: una în care să trăiești conform propriilor tale condiții.
Indiferent de genul din care facem parte, cu toții avem atât energie feminină cât și masculină, care se susțin și să hrănesc reciproc.
Partea de rană vine din frici, din ego și din umbra neintegrată.
Când devenim conștienți de ceea ce nu este armonios și necesită vindecare și alchimizare, putem lucra asupra acestor aspete încât să nu le mai proiectăm peste tot prin jur.
Acum câteva zile am auzit în difuzorul de la metrou cum conductorul ne ura tuturor femeilor din partea Metrorex: un călduros La mulți ani. Acel lucru m-a făcut să mă simt foarte bine. Instant mi-a adus un sentiment de bine și un zâmbet mare pe față. Nu mă așteptam la un astfel de lucru, circulând …
Crezi că ai o problemă cu jucatul pe calculator sau statul pe retelele de socializare pe telefon? Sunt sigură că ai putea sta în fața unui ecran și să le faci pe ambele timp de 2 ore fără să îți întrerupi concentrarea. Dar cum rămâne cu a studia timp de o jumătate de oră? Sau să lucrezi la business-ul propriu timp de o oră? Asta poate fi prea greu. Chiar dacă știi la nivel logic că studiatul/ …
