De ce nu locuim în corpul nostru?

De ce nu locuim în corpul nostru?

Într-o lume care adesea subliniază aspectul exterior în defavoarea experienței interioare, călătoria de a trăi în conectare cu corpul nostru poate fi una provocatoare.

Trăim într-o cultură a detașării. 

Te doare ceva? Ia un nurofen și treci peste. 

Te simți obosit? Mai bea o cafea. 

Și după ani de așa ceva, corpul și mintea se pot simți deconectate, separate, cu circuite independente. Putem ajunge până la un așa nivel de deconectare, încât mintea să fie relaxată, dar corpul să rămână într-o stare de încordare sau boală.

Mulți dintre noi se confruntăm cu îndoieli, nesiguranțe, deconectare sau presiuni sociale. Însă reconectarea cu corpul nostru și îmbrățișarea ca pe un aliat și protector, poate fi o piatră de temelie a vindecării de sine.

Multe persoane locuiesc mai degrabă în minte decât în corp. Fie pentru că nu se simt suficient de bine cu acesta, nesiguranța, fie provocările emoționale sau de altă natură.

Dacă vrem să trăim viața în plenitudinea ei, ar fi bine să începem să locuim în propriile corpuri și nu într-un rol exterior, pe care îl bifăm pentru că așa se așteaptă de la noi.

Cum am ajuns deconectați?

De la așteptările societății la îndoielile personale, există o lipsă răspândită de îndrumare cu privire la cum să ne îmbrățișăm și să apreciem cu adevărat noi înșine. 

De la o vârstă fragedă, învațăm să suprimăm emoțiile, să fim mai puțin sensibili și să prioritizăm alte aspecte. 

Tendința de a ne deconecta de la corpul nostru este amplificată de ritmul frenetic al vieții moderne, unde stresul și trauma accentuează această ruptură. 

Căutând refugiu în mintea noastră, adesea ignorăm înțelepciunea inerentă a corpului nostru. Corpul nostru este foarte înțelept. 

Ne poate spune tot felul de lucruri, de la ce trebuie să mâncăm până la cu cine să ne petrecem timpul.

De ce nu locuim în corpul nostru?

Pentru multe dintre noi, a ne reconecta la corpul fizic presupune a-l accepta așa cum este. 

Și vrem să-l iubim dar nu simțim că merităm asta sau că nu are forma pe care o dorim. 

Dar adevărul este că, trupul nostru este în aceasta viață singurul vehicul, iar a-l abandona dintr-un motiv sau altul, ne împiedică să experimentăm tot ceea ce se întâmplă în această lume. 

Fiecare experiență din viață necesită un corp fizic, fie că este pentru a îmbrățișa pe cineva drag, fie pentru a simți iarba pășind desculți pe ea.

Pe de altă parte, dacă am trăi în deplină conectare, emoțiile pe care le-am ținut captive și conștientizarea acestora ne-ar copleși. Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care mulți dintre noi suntem într-o fugă și deconectare.

Vindecarea prin reconectare

Inspiră- expiră și amintește-ți că ai un corp zi de zi. 

Singurul mod în care-l poți locui este să fii conștient de senzațiile care îți apar zi de zi. 

Te poți aduce înapoi către corp prin respirație și prin a simți ce se întâmplă în tine și în jurul tău. Vezi cum se simte să pășești simțind greutatea corpului, degetele cum se întind pe podea, burta- după ce ai mâncat ceva ce îți place, sau vântul ce adie prin ferestre.

Reîntoarcerea în corp poate fi modalitatea prin care te reîntorci către tine, pentru a trăi o viață deplină, în libertate. 

Poate fi o practică de mindfulness pe care să o extinzi către orice domeniu al vieții tale. 

Și treptat vei realiza că nu este dificil să trăiești în corp, ci în afara lui.

Pe măsură ce învățăm să ne îmbrățișăm corpul nostru, realizăm că nu este un adversar ci un aliat de onorat. 

Senzațiile, semnalele transmise și emoțiile – toate acestea servesc drept canale de comunicare prin care corpul nostru își exprimă nevoile. 

Prin acordarea atenției, putem discerne între disconfortul fizic, neliniștea emoțională și ghidarea intuitivă pe care corpul nostru o oferă. Acest lucru conduce la o înțelegere holistică a sinelui.

Ascultând înțelepciunea interioară

Mai mult decât un set de acțiuni pe care să le face, reconectarea este practic reorientarea către un nou mod de a trăi.

Vindecarea adevărată necesită armonie între minte și corp. 

Practicile de conștientizare, precum meditația, yoga sau tehnicile de respirație, pot susține diminuarea acestui decalaj. 

Aceste practici ne încurajează să fim prezenți în momentul prezent, încurajând astfel o conexiune mai profundă cu ritmurile corpului nostru. 

Pe măsură ce mintea se liniștește, vocea corpului devine mai clară.

A fi prezenți, deschiși și conștienți de corpul nostru înseamnă să avem acces la toată ființa. Putem primi și răspunde vieții cu toată ființa și toate percepțiile în același timp. 

De exemplu, când atingi o floare, nu va fi doar o experiență senzorială, ci și emoțională și cognitivă în același timp. 

Deși conținutul experienței tale se poate simți mai mult într-un anumit domeniu decât în altul, toate modalitățile de a experimenta sunt implicate în fiecare moment.

Pași mici pentru a începe

– Mergi desculț prin iarbă: tălpile au peste 100.000 de terminații nervoase, de aceea nisipul, apa sau iarba, transmit mesajul creierului și vei vedea că te simți diferit. 

Dacă îți este greu, adu o plantă de apartament, sau amenajează-ți balconul ca pe o oază de reconectare cu natura.

– Fă câteva exerciții de stretching: acestea stimulează circulația sângelui, a limfei și îmbunătățesc coordonarea. Practică fiecare postură pentru minim 30 secunde.

– Începe ziua cu câteva exerciții de respirație: acestea îți răsfață organele interne și te aduc în corpul tău.

– Observă-ți gândurile: tiparele limitative, obsesiile pentru anumite lucruri, auto-critica, etc.

– Cântă sau caută practici care să implica vocalitatea și sunetele

– Mestecă alimentele cu atenție și prezență: astfel simți cu toată plăcerea ceea ce mănânci și stimulezi procesul digestiv.

Fă dușuri alternativ calde-reci pentru câteva secunde. Răspunsul corpului te va uimi. În plus stimulează imunitatea și circulația.

Acestea sunt doar câteva idei, însă caută să privești și să simți cu ochi de copil tot ceea ce trăiești. 

Dacă speli vasele, simte apa printre degete, dacă e caldă sau rece, cum picură și curge, etc. Simte senzațiile ca și cum e prima dată. 

Cum sunt copiii curioși care experimentează și se joacă cu apa, formează rotocoale, caută să vadă cum cad stropii.

Dacă ai mai avea doar o lună de trăit, cum ai simți fiecare moment? Fiecare gură de cafea, fiecare rază de soare pe corpul tău, fiecare conversație cu tot ce îți aduce.

Practică treptat unele din acestea și fă spațiu în viața ta pentru și mai mult. Apoi lasă-te uimit de armonia ce se creează în minte-corp-emoții.

 

Dacă nu poți și ai blocaje în acest sens, scrie-mi pe formularul de mai jos.

Lasă un răspuns