Disocierea poate apărea atunci când o persoană este copleșită de ceva ce este dificil de gestionat. Cauza din spate de cele mai multe ori este trauma sau stresul emoțional.
Ce înseamnă disociere?
Disocierea este o scindare sau deconectare de tine sau de lumea înconjurătoare. Te poți simți deconectat de corpul tău și să simți că ceea ce te înconjoară nu este real. Experiențele de disociere pot dura pentru câteva momente, ore sau zile, săptămâni sau luni. Este o strategie prin care mintea se adaptează stresului, cum este cel din urma unui eveniment traumatic.
Poți experimenta disocierea chiar și atunci când ești absorbit de o carte bună, un film, și ești cu totul acolo, fără a mai fi conștient total de ce te înconjoară.
Însă poate fi și un mecanism pe care l-ai învățat pentru a face față experiențelor stresante și poate fi o strategie pe care o folosești din copilărie.
Disociere exemple și cum se simte
Disocierea se poate simți ca o deconectare de sine și de lumea înconjurătoare. Ai putea să te simți ca și cum ești separat de corpul tău sau ca și cum lumea înconjurătoare nu este reală.
Dincolo de formele ușoare de detașare, cum este atunci când te lași pierdut într-o carte sau film, formele cronice includ disocierea față de emoții și amintiri. Ceea ce poate însemna a uita complet anumite perioade de timp, evenimente sau informații personale, pe fondul detașării de propriul corp.
Fiecare persoană experimentează diferit disocierea dar în linii mari simptomele disocierii pot include:
a te simți deconectat de corpul tău, ca și cum ai ieși din corp;
a te simți separat de lumea înconjurătoare;
detașare emoțională sau senzația că nu simți nimic;
lipsa unui simț al identității sau a ști cine ești;
a uita anumite evenimente sau informații personale;
a nu mai simți durerea fizică;
a simți că ești o altă persoană, sau altă identitate.
Aceste simptome pot fi declanșate de anumiți triggeri sau stres, anumite mirosuri sau locuri, persoane, emoții dificil de gestionat cum este furia, anumite perioade sau date. Practic acestea rememorează stresul traumatic și pot include simptome fizice și emoționale, creșterea bătăilor inimii, transpirație, atac de panică.
Cauzele disocierii și detașării emoționale
Studiile spun că în jur de 10% din persoane experimentează disocierea pe parcursul vieții. Și că 25% din cei care au experiența evenimentelor traumatice vor trece prin perioade de disociere pentru ore, zile sau săptămâni.
Cauzele disocierii pot fi:
– traumele emoționale,
– stresul cronic,
– abuz de substanțe,
– abuz sau neglijare în copilărie,
– stresul post-traumatic,
– predispoziție genetică,
– a crește într-un mediu stresant,
– abuz emoțional,
– izolare socială,
– durere cronică și altele.
Multe tipuri de traume pot conduce la disociere și pentru multe persoane este vorba de ceva ce nu pot controla. Iar prin detașare și disociere se pune o distanță între situația reală și durerea resimțită.
Cum are loc disocierea?
La fel ca în cazul reacției de tipul luptă sau fugi, corpul își folosește mecanismele de protecție pentru a gestiona furia. Când simțim că suntem în pericol din diverse motive, corpul eliberează anumiți hormoni care ne pregătesc pentru luptă sau fugă. Poate include simptome fizice cum este inima care bate mai puternic, respirația accentuată, viziunea mai clară și altele.
Însă în copilărie de multe ori răspunsul de tip luptă sau fugă nu este posibil și atunci corpul intră în starea de freeze sau îngheț. Iar corpul eliberează hormoni care să te facă să te simți impasibil și amorțit. Ca și cum nu mai ești acolo sau ești undeva departe și observi tot ce se întâmplă de la distanță. În corpul fizic se poate manifesta prin mâini și picioare reci, probleme cu auzul și cu procesarea informației, ca și cum creierul funcționează mai lent, dar și probleme cu memoria.
Cu timpul, dacă stresul emoțional se repetă, corpul poate perpetua acest mecanism de protecție și să elibereze anumiți hormoni pentru a se detașa emoțional mai rapid.
Există avantaje ale disocierii?
Deși disocierea este un mecanism de apărare, iată care pot fi beneficiile din spate:
– Reglaj emoțional: fiind un mecanism prin care persoana face față emoțiilor stresante;
– Gestionarea durerii: disocierea poate reduce percepția durerii, datorită deconectării de corp;
– Procesarea traumei: disocierea poate ajuta o persoană să se adapteze anumitor evenimente traumatice prin detașarea de amintire;
– O formă de mindfulness: disocierea poate fi o formă de mindfulness, permițând persoanei să se centreze doar pe momentul prezent și să se detașeze de gânduri;
Când devine o problemă gravă?
– Când disocierea provoacă dificultăți în viața de zi cu zi;
– Când apare prea frecvent sau regulat;
– Când provoacă pierderi de memorie severe;
– Când duce la gânduri suicidare datorită emoțiilor copleșitoare;
– Când conduce la depersonalizare: ceea ce înseamnă a ieși din corp.
Cum poți vindeca disocierea?
Pe lângă ajutorul specializat poți practica:
– Tehnici de împământare: ce presupun a te face conștient de mediul înconjurător, de exemplu să atingi diferite suprafețe, texturi, obiecte și să descrii cum se simt. Sau să numești obiecte de o anumită culoare din jurul tău, să faci calcule matematice simple, și altele.
– Mindfulness: este o resursă valoroasă pentru sănătatea emoțională și presupune a exersa starea de a fi complet în momentul prezent. De exemplu a te concentra pe respirație, pe inspir-expir. Astfel poți învăța corpul fizic să revină în momentul prezent și nu în modul de supraviețuire.
– Tehnici de respirație și relaxare: care pot ajuta în diminuarea anxietății și stresului și pot fi respirații într-un anumit număr de timpi, alternat cu încordarea și relaxarea anumitor părți ale corpului. Acest lucru acordă timp corpului să se liniștească.
Pentru a lucra la disociere este important să mergi la cauzele din spate, care pot fi traumele din copilărie sau stresul experimentat. Astfel rezolvi sau înveți să gestionezi situațiile și eviți retraumatizarea.
Însă primul pas este să recunoști și să accepți că trăiești asta. Terapia centrată pe traumă poate fi de mare ajutor, terapeuții sau specialiștii înțelegând cum se simte în corp și minte.
Aceștia te vor învăța să dezvolți alte mecanisme de adaptare și să explorezi emoțiile și amintirile traumatice pentru a le integra. Există multe tipuri de terapie care pot face acest lucru, psihoterapia clasică, cea somatică, terapiile de grup, EMDR, terapia holistică și altele.
Dacă vrei să te însoțesc pe acest drum mă poți contacta prin formularul de mai jos, iar eu îți răspund cu mare drag.