Se vorbește atât de mult despre iertare, de ce este importantă și cum să facem, etc.
Însă poate cel mai greu de iertat, este persoana pe care o vedem în oglindă. Adica noi înșine. Pentru că dee cele mai multe ori suntem mai duri cu noi decât suntem cu ceilalți.
Cu toții am făcut lucruri pe care le regretăm. Fie că nu am știut mai bine într-o anumită situație, nu am ales să fim de partea noastră, am spus ce trebuia sau am rănit pe alții, iar lista poate fi lungă cu lucruri de neiertat.
Este important să reținem că în orice moment am făcut tot ce știam mai bine, după cunoașterea și experiența pe care le aveam în acele moment.
În plus, cum putem învăța dacă nu facem greșeli?
Să înveți să te ierți este cea mai bună cale pentru a îți cultiva meritul de sine, pentru a te accepta pe tine și a deveni mai conștient de deciziile pe care le iei în viață.
La fel cum a păstra resentimente pentru alții poate avea efecte devastatoare, similar și în cazul tău, te poate face să simți că nu meriți iubire, respect prin faptul că nu te ierți.
De ce este atât de greu să ne iertăm?
Conștientizarea poate fi atât de dificilă pentru că dezamăgirea de sine poate fi atât de profundă încât să nu te poți ierta:
Dacă ești prieten cu perfecționismul, te condamni în moduri în care nu ai face-o cu alții. Țintești un standard atât de înalt, comparativ cu cele oferite altora. Îți dorești să fii perfect, încât orice altceva mai puțin de atât înseamnă eșec. Dacă o acțiune nu îți iese așa cum vrei, presupui automat că este vina ta și deci te învinovățești.
Dacă îți asumi răspunderea și pentru ce nu este cazul, vei întâmpina dezamăgiri, greșeli și oportunități de vinovăție. Nu toată povara lumii este în spatele tău, deci nu îți asuma și situații care nu au legătură cu tine.
Dacă gândești negativ despre tine și îți imaginezi că cineva ca tine nu poate da decât de necazuri, vei găsi și motive pentru a confirma aceste lucruri. Ajungi să crezi că tot ce faci este nepotrivit sau greșit și te face să crezi că ești o persoană care nu merită să fie iertată.
Toate aceste forme de dezamăgire și motive de ne-iertare sunt atât de comune multora. Și au consecințe reale în viață și relații.
Ce se află în spatele neiertării?
Fie că ne condamnăm pentru o greșeală pe care am făcut-o într-o anumită situație, fie am luat o decizie diferită în urmă cu mulți ani, sau am ratat o oportunitate – povara poate fi greu de dus.
A nu te ierta, este ca și cum ești și judecător și juriu și acuzat în acelaști timp. Și te supui zilnic aceluiași proces și îți scrii sentința și condamnarea.
Mulți dintre noi ne vorbim așa cum nu am face-o niciodată cu cineva drag. Însă când e vorba de noi nu avem probleme în a ne condamna.
Pentru că tindem să avem standarde foarte înalte, poate fi provocator să ne iertăm pe noi înșine. Sentimentul că nu merităm nimic bun, traumele neprocesate, analiza la nesfârșit a situațiilor din trecut, a lua toată vina doar asupra ta, frica de eșec și regretele sunt emoții care pot face dificilă iertarea de sine. Așteptările nerealiste ne pot face să simțim că eșuăm în orice și că nu merităm nimic. Și devine un cerc vicios de a ne neglija nevoile.
Toată această vinovăție se poate transforma în auto-sabotare pe măsură ce ne ignorăm propriile nevoi și dorințe.
De ce este important să ne iertăm?
Dacă vrei să trăiești o viață împlinitoare și autentică, este esențial să te ierți:
– Pentru că meriți iubire: cu toate greșelile și imperfecțiunile, ești om la fel ca oricine și ești mai presus de cel mai rău lucru pe care poate l-ai făcut.
– Dacă tu nu îți arăți compasiune, nu poți arăta nici altora: iertarea de sine este o chestiune de integritate, pentru că îți permite să te tratezi pe tine așa cum îi tratezi pe ceilalți.
– A nu te ierta, te împiedică să trăiești în prezent și să aștepți doar lucruri bune de la viitor. Când te condamni singur, lași lucrurile din trecut să îți definească identitatea. Ca și cum ai călători prin viață cu tot bagajul în spate.
Sau ca și cum o singură decizie sau eroare îți definește toată viața.
Trebuie să lași dezamăgirile și regretele în trecut pentru a trăi o viață deplină în prezent și a simți că meriți toate lucrurile bune pe care le întâlnești pe cale.
Iată câțiva pași pentru a te susține în procesul de iertare de sine:
Nu este ușor să te lupți cu propriile umbre, să înveți să te ierți și să-ți conturezi o nouă identitate. Însă nu permite trecutului să îți definească viitorul.
Angajamentul de a face tot ce poți tu mai bine în viitor, poate consolida conștientizările și te poate ajuta să te ierți. Iertarea de sine nu are loc ușor și rapid.
Poate fi dificilă dar în același timp eliberatoare:
Recunoaște prețul ne-iertării de sine: să nu te ierți pe tine, te va costa identitatea ta și capacitatea de a primi și a oferi iubire. Scoate pietrele pe care le cari în bagaj, privește-o pe fiecare în parte, învață din greșeli și mergi mai departe.
Fă o listă cu motivele pentru care nu te poți ierta: pot fi regrete, greșeli, decizii și multe altele. Trece absolut orice, de la cele mărunte de zi cu zi până la cele mari. Acordă-ți suficient timp pentru a înțelege mesajul și lecțiile care ți-au fost transmise prin acele greșeli. Cum se simte să privești acea listă?
Decide să te ierți: odată ce ai identificat aceste poveri, decizi să le porți cu tine sau să le eliberezi? Dacă te simți blocat într-un vârtej de rușine și resentimente, nu te vei trezi într-o bună zi și să te ierți pur și simplu. Ci te va roade în interior până iei această decizie și acționezi în consecință.
Comportă-te cu tine la fel cum te comporți cu cineva drag: chiar dacă te condamni pentru lucruri mai mult sau mai puțin grave, recunoaște că ești om și că este normal să faci greșeli. Copilul interior se poate simți extrem de vinovat însă acum tu ești adult și poți acționa din această poziție. Acordă toată blândețea copilului interior, fii răbdător, generos și alină-l. Fii adultul de care poate tu ai avut nevoie în copilărie.
Învață din greșeli: greșelile sunt oportunități pentru îmbunătățire. Vezi ce ai face diferit în acest moment, și acționează. Astfel dezactivezi vechi șabloane și creezi noi rețele neuronale pentru viitor. Când te simți cu moralul la pământ și ai tendința de a te condamna, decide conștient să spui STOP și să nu dai putere acelor gânduri de rușine sau auto-condamnare.
Poate fi de ajutor să îți scrii o scrisoare, pentru că scrisul poate elibera emoțiile reprimate de vinovăție, cât și poate susține exprimarea unor conflicte interioare.
Vorbește cu cineva: poate fi un prieten apropiat sau un terapeut. A te lăsa vulnerabil în fața cuiva poate fi extrem de puternic. Deși nu este ușor, dacă alegi persoana potrivită, poți descoperi că îți va fi mult mai ușor de gestionat treptat.
Știu că poate suna mai ușor de spus decât de făcut, însă fiecare pas mic făcut, este un pas înainte. Și este calea către un nou sine plin de compasiune si iubire.
Scrie-mi de vrei un ghid pe această cale.