Nu am nevoie de nimeni
Singura persoană pe care să te bazezi trebuie să fii doar tu.
Îți sună cunoscută această replică?
Obișnuim să ne mândrim cu independența noastră și să ne bucurăm că nu trebuie să ne bazăm pe altcineva. Pentru că oamenii ne rănesc, ne abandonează sau ne trădează.
Dar știai că hiper-independența este de fapt o reacție la traumă? Și că îți oferă un fals sentiment de siguranță?
Poate că în trecut un prieten te-a trădat de parcă nu ar fi fost nimic. Sau grupul tău de prieteni a râs de tine.
Sau poate ai auzit de atâtea ori în copilărie de la părinții tăi că trebuie să te bazezi doar pe tine încât s-a întipărit foarte adânc în subconștient.
Poate ai crescut într-un mediu în care părinții erau distanți cu tine și indisponibili emoțional, încât ai ajuns să ai un asemenea limbaj de iubire.
Cum poate o astfel de rană să modeleze personalitatea umană?
Când am fost trădați sau nerespectați, rana din inimă este atât de mare încât vrem să ne protejăm de acea durere, de aceea ajungem să avem convingerea că nu ne putem baza pe nimeni altcineva.
Nu vrem să mai experimentăm acea durere așa să ne protejăm crezând că putem trăi viața bazându-ne exclusiv pe noi înșine. Însă pentru o viață împlinită și plină de iubire, nu putem să trăim în propria carapace.
Independența extremă oferă acel sentiment de siguranță, dar de fapt ascunde multă frică.
Dacă trăsăturile tale hiper-independente sunt legate de o traumă din trecut, aceste comportamente s-au dezvoltat ca mecanism de apărare, fără să fi conștientizat. Practic sistemul tău nervos a determinat dezvoltarea acestor trăsături de personalitate, în încercarea de a te proteja și de a nu mai fi rănit vreodată.
Când am trecut prin traume sau răni emoționale, ne închidem inima către anumite persoane sau situații de câte ori simțim că nu putem avea încredere. Dar oare ne dăm seama că prețul plătit este sănătatea, bunăstarea și fericirea proprie?
Ne simțim în siguranță și puternici pentru că nu putem fi răniți dar, în timp, viața își pierde culoarea, devine cenușie și banală, fără pasiune, entuziasm, bucurie, libertate, împlinire și toată paleta de emoții care ne face să ne simțim vii.
Cum se simte inima rănită?
Centrul inimii este centrul energetic cheie din corp, care emite unde către tot corpul iar oamenii de știință au confirmat că atunci când emitem emoții pozitive din inimă, acestea au un efect benefic asupra stării de sănătate fizică și emoțională, asupra imunității și a fiecărei celule din corp.
Când suntem în gardă și retragere în permanență, corpul este în defensivă ca și cum s-ar pregăti de atac sau supraviețuire, ceea ce nu ajută pe termen lung. Decizia de a trăi cu inima închisă pentru a nu fi răniți va afecta toate aspectele vieții noastre.
Fizic începem să ne simțim letargici, fără vitalitate, entuziasm și pasiune pentru lucrurile și experiențele care erau importante pentru noi. Viața intră pe pilot automat și ne simțim blocați ca într-o bulă. Putem manifesta în corpul fizic inflamația cronică sau boli autoimune sau chiar durere cronică.
Emoțional predomină detașarea, izolarea, singurătatea, copleșirea și uneori frustrarea sau furia. Poate fi pe fundal sentimentul acela că lipsește ceva , iar acel gol îl umplem cu mâncare, cumpărături, droguri, alcool și alte dependențe. Devine din ce în ce mai greu să ne simțim pozitivi și ne retragem în propria izolare și disperare sau afișăm o imagine fals-pozitivă în lume, care cu timpul devine greu de susținut.
Mental: gândurile de frică și îndoială pun stăpânire pe măsură ce mintea cedează vechilor modele de gânduri negative familiare. Concentrarea devine dificilă iar somnul și visele pot fi perturbate. Pot să își facă loc simptomele de stres și anxietate sau chiar depresie.
Spiritual predomină senzația de deconectare, singurătate și pierderea conexiunii cu intuiția, sau sentimentul că suntem abandonați de către divinitate.
Cum să-ți deschizi inima spre ceilalți?
O inimă închisă blochează fluxul de energie în corp și poate duce la simptome fizice după cum am amintit. Aceste tipare pot rămâne pentru mulți ani până să realizăm că reprezintă o problemă ce se cere eliberată. Adesea furia și frustrarea rezultate le direcționăm către ceilalți, în loc să vedem că sunt un semn că se cere vindecare. Dar în loc să vedem oportunitatea pentru creștere o băgăm sub preș mai bine, fără să știm că singurul mod de a fi liberi de emoții este să le facem față și să le permitem să se exprime.
Dacă dai voie inimii să se deschidă și să fie vulnerabilă, referitoare la ceea ce simți și lași să curgă tot ce vine, vei fi uimit de capacitatea extraordinară a inimii de a se vindeca. Acest lucru necesită timp, energie, spațiu și uneori de ajutor specializat.
De aceea dacă ai nevoie de un mediu sigur și de susținere pentru a face acest lucru, eu sunt aici pentru a te îndruma.
Mă poți contacta….
În plus poți discuta cu persoanele de încredere, poți scrie într-un jurnal, poți urmări filme sau face yoga sau meditație. Toate acestea te pot susține în recunoașterea acestor sentimente.
Cum se simte o inimă deschisă?
Odată parcurs acest proces, care poate dura timp și necesită blândețe și răbdare din parte ta, vei simți cum liniștea interioară se așterne.
A fi cu inima deschisă înseamnă a fi vulnerabil și așa cum susține și autoarea Brene Brown, deși nu ne dăm seama, vulnerabilitatea este cea mai mare putere a noastră, este esența noastră umană, care ne deschide spre conexiuni chiar cu riscul de a fi răniți. Inima a fost concepută pentru conexiuni cu ceilalți, pentru a iubi și a primi iubire.
Cu timpul, vei simți intuitiv în cine poți să ai încredere și în cine nu și ce experiențe sunt benefice și care nu.
Acest lucru va contribui la capacitatea de a stabili granițe puternice și sănătoase cu ceilalți, încât să te simți în siguranță.
Astfel, alegi să rămâi deschis și în fluxul bucuriei indiferent de ce se întâmplă, încât să trăiești cu adevărat o viață împlinită.
Lasă un mesaj dacă a rezonat cu tine acest articol.