Fiecare se confruntă cu tristețea și mâhnirea la un moment dat în viață. Procesele prin care trecem și curgerea naturală a vieții nu ne scutesc de asemenea lecții.
Chiar și schimbarea și creșterea vin cu o inevitabilă tristețe în urma conștientizărilor pe care le avem.
Într-un anume punct al vieții tristețea care vine la pachet cu vindecarea, este inevitabilă. Însă dacă o lași să treacă neobservată, poate tinde să crească până la dimensiuni greu de imaginat. Scopul nu este să te scufunzi în acea mâhnire ci doar să îi recunoști prezența și să accepți că anumite lucruri sunt în trecut și nu mai pot fi trăite sau schimbate.
Iată câteva exemple de motive de tristețe sau nostalgie:
– Dorința de a nu fi intrat într-o relație finalizată printr-un divorț;
– Regretul de a fi pierdut anii fără un scop în sine;
– Limite pe care poate nu le-ai pus în interacțiunile cu ceilalți;
– Familia pe care ți-ai fi dorit să fie altfel;
– DA-urile și NU-urile pe care nu le-ai spus când ai simțit;
– Fuga din situații când ai fi vrut să rămâi;
– Evitarea conflictelor și faptul că nu ți-ai luat apărarea;
– Prieteniile pe care le-ai pierdut;
– Timpul pierdut în relații abuzive sau care nu duc nicăieri;
– Iubirea și grija pe care nu ți le-ai acordat suficient.
Acestea sunt doar câteva exemple, însă partea bună este că poți simți și acționa diferit în prezent.
Tristețea - pierdere sau câștig?
Jelirea momentelor din trecut, prin care am trecut poate inconștient, însă cu ceea ce eram și puteam în acel moment, face parte din vindecare. Este important să permiți să-ți exprimi emoțiile mai degrabă decât să le reprimi.
Când ne dăm voie să simțim toate acestea, dăm voie acelor emoții să se consume și astfel să mergem mai departe în pace cu trecutul.
Poate ești tentat să te distragi prin muncă, relații sau alte activități. Dar adevărul este că nu ai încotro, trebuie să îți înfrunți emoțiile și să le exprimi, pentru ca procesul să se simtă complet
Nu toată lumea procesează mânirea în același mod. Este o experiență individuală și nu există un mod corect sau greșit de a o face. Intensitatea tristeții poate depinde de personalitatea ta și strategiile tare de adaptare, experiențele de viață și capacitatea de reziliență.
Dar un lucru e sigur- jelirea ia timp. Nimeni nu poate naviga atât de rapid prin valurile acestea de emoții, fără ca fantomele să revină să îi bântuie. Este important să reții că este absolut normal tot ce simți.
Ce să nu faci în procesul de jelire, dar nu numai?
– Să nu te compari cu alții;
– Să nu minimizezi ceea ce simți;
– Să nu reprimi emoțiile puternice;
– Să nu te limitezi ca timp sau energie pe care să ți le acorzi;
– Să nu te raportezi la normalitate;
– Să nu treci prin toate acestea singur.
Ce poți face?
Este tendința umană de a căuta să minimizăm sau să eliminăm emoțiile, gândurile și experiențele dificile. Vrem să ne simțim bine, nu rău. De aici și tentația de a fugi cât de repede de emoțiile dificil de simțit. Dar dacă fugi de ceva, nu înseamnă că dispare acel ceva.
Mânirea, tristețea și jalea există de când lumea. Nu ar fi minunat să normalizăm aceste emoții?
Iată ce poți face:
Conștientizare: jelești și e sănătos și perfect normal. Nu există modalitate corectă sau greșită de a face asta, pentru că nu este o călătorie liniară. Deci nu seta un timp sau o limită, simte ceea ce ai de simțit, atât timp cât ai nevoie.
Paleta de emoții: nu-ți nega emoțiile oricum ar fi ele plăcute sau neplăcute. Parte din ceea ce simți sunt și momentele de bucurie și de stare de bine. Nu înseamnă că vei simți tristețe 24 din 24.
Ai grijă de tine: o fundație de bază este esențială pentru a te menține în echilibrul minte-corp: ai grijă de alimentație, bea apă suficientă, dormi sănătos, petrece timp în natură, fă mișcare și practică tehnici de relaxare sau de prezență.
Cere ajutorul: avem nevoie de oameni în jur, oricât am crede că nu. Funcționarea zilnică poate părea imposibilă în unele momente, de aceea caută oameni dragi cu care să poți ventila ceea ce simți.
Creează-ți propriile ritualuri: care pot fi practici ale tale, câteva minute de respirație, yoga, câteva pagini citite, sau o rutină care ți se potrivește și te reconectează cu tine.
Recunoștința: poți ține un jurnal al recunoștinței, pe care să îl răsfoiești în momentele grele. Și nu uita să îți fii recunoscător ție în primul rând pentru tot ce îți oferi.
Practică blândețea
Ne este ușor să fim duri cu noi și să ne judecăm aspru și facem asta mai des decât cu cei din jur. Auto-compasiunea presupune să ne privim într-un mod plin de iubire și acceptare, chiar dacă situația în care suntem nu încurajează asta.
Blândețea de sine presupune să ne acordăm înțelegere când simțim să ne criticăm sau judecăm aspru. Asta înseamnă să îți acorzi blândețe în momentele de tristețe, să fii tolerant cu limitele pe care le ai și referitor la modul în care te percepi.
Nu uita că ești om: asta înseamnă că nu ești perfect și nici nu ești singur, ci faci parte din ceva mai mare. Așa că nu te retrage și acceptă ajutorul în momentele de mâhnire.
Fii prezent: ca opusul la a fi evitant sau a te eticheta într-un anumit mod.
Comportă-te la fel cum te-ai comporta cu un prieten și dă-ți voie să ai grijă de tine în același mod.
Recentrează-ți perspectiva: ca și cum ai da un zoom out și ai vedea imaginea completă. Vei fi surprins cât de diferit pot arăta lucrurile.
Mâhnirea nu este același lucru cu depresia
Jelirea sau tristețea nu înseamnă că ești deprimat. Tristețea este parte a vieții însă nu este constantă. Poate fi o reacție la ceva ce te-a deranjat, supărat, sau te îngrijorează. Adesea este întreruptă de momente de bucurie și veselie și nu implică gânduri auto-distructive.
Toată lumea simte tristețe sau nostalgie din când în când, însă când simți că persistă mai mult de două săptămâni și te întrerupe din desfășurarea obișnuită a vieții, este extrem de important să ceri ajutorul unui terapeut sau profesionist în domeniu.