Despre abandonul de sine sau când pui nevoile altora deasupra nevoilor tale.
Abandonul de sine apare când îți neglijezi propriile nevoi, dorințe, emoții sau valori.
Și poate că pui problemele altor oameni înaintea a ceea ce ai tu de făcut.
Sau te gândești că ceea ce ai tu de făcut nu contează așa mult.
Este ca și cum te lași treptat pe tine pe planul doi pentru a îi face pe ceilalți fericiți.
Cum poate arăta abandonul de sine?
– Ești people pleaser, sau cel care face pe plac celorlalți: pui nevoile celorlalți înaintea ta chiar și când ești obosit sau nu ai resurse. Și îți este foarte greu să spui NU. Astfel cauți constant aprobarea celorlalți, abandonându-te pe tine treptat.
– Îți suprimi emoțiile: și le ascunzi sub diverse mecanisme de apărare sau chiar consum de substanțe sau alte activități care să te distragă de la ceea ce simți cu adevărat.
– Nu îți arăți adevăratul sine: eviți să te dezvălui prin opinii, păreri sau ceea ce gândești cu adevărat. Sau să îți urmeze visele sau interesele pentru că te temi să nu fii respins. Deci preocuparea ta principala este să fii acceptat de societate mai degrabă decât să fii tu însuți.
–Te critici foarte mult: ești foarte dur cu tine, cauți constant defecte la ceea ce faci sau cum arăți.
– Nu îți iei apărarea: îți este greu să fii de partea ta, să setezi limite sănătoase sau să ceri ajutorul.
– Tendința spre perfecționism: când te lupți cu încrederea în sine, poți avea tendința spre perfecționism exagerat sau sindromul impostorului. Și astfel te afli într-un cerc vicios în care nu ești mulțumit de tine și mereu îți setezi standarde prea înalte.
– Îți abandonezi valorile: dacă te comporți împotriva a ceea ce este important pentru tine, înseamnă să respingi ceea ce ești tu cu adevărat. Să îi mulțumești pe ceilalți primează deasupra la orice altceva, chiar dacă te face să te simți vinovat.
– Pui la îndoială tot: pentru că simți că orice ai face nu e suficient de bun, nu te simți în stare sa iei propriile decizii. De aici rezultă anxietatea sau analiza excesivă, înainte de a lua o decizie.
Cum ajungi să te abandonezi ?
Abandonul de sine este un mecanism de apărare nesănătos, prin care tu te tratezi la fel cum simți că cei dragi te tratează. Însă este un comportament învățat ceea ce înseamnă că dacă depui timp și efort, poți lucra la asta.
Deci vestea bună este că poți învăța să te iubești și să te alegi pe tine.
Abandonul de sine începe în copilărie, când părinții sau îngrijitorii nu ți-au satisfăcut nevoile emoționale și fizice și astfel să simți că nu meriți iubire.
În viața de adulți ajungem să repetăm aceste șabloane din copilărie, pentru că ne sunt cunoscute. Și alegem situații, relații și prietenii care să repete aceleași comportamente familiare.
Deci abandonul de sine este un comportament învățat, care contribuie la anxietate, depresie, stima de sine scăzută și relații care nu te împlinesc.
Aceste comportamente pot fi mai evidente în contextul anumitor relații, fie că e vorba de familie sau partenerul de cuplu. Astfel că poți pune pe primul loc dorințele celui drag, de la cele mai mici până la alegerile importante. Toate acestea se pot simți extrem de frustrant și să ducă a resentimente și probleme în relații.
Ce poți face
Sunt pași pe care îi poți face zi de zi pentru a construi o relație mai sănătoasă și mai hrănitoare cu tine. Chiar dacă se simte puțin dificil la început, cu timpul va deveni ca a doua natură. Important este să faci ceva, pentru a nu te afunda în acest cerc vicios care doar îți accentuează problemele vieții și dificultățile emoționale
Iată ce poți pune în practică:
Iubirea și compasiunea de sine: modul în care vorbești despre tine, chiar și doar tu cu tine – are impact asupra modului în care te simți. Deci poți începe cu compasiune pe care sa ți-o acorzi tu ție. Ce îți face plăcere? Ce te face mândru de tine? Ce poți face azi și nu puteai face în urmă cu câțiva ani?
Cu toții merităm grijă când ne este greu. Și poate ne este mai ușor să oferim asta altora însă când e vorba de noi, nu procedăm la fel. Dacă nu am crescut cu grija și compasiune poate fi dificil la început, însă devine mai ușor prin practică.
Află cine ești: pentru a putea fi autentic este important să știi cine ești cu adevărat. Află ce îți hrănește inima. Sunt lucruri de care ai fi interesată dar nu le-ai explorat încă? Urmează cursuri, vizitează un loc nou, începe un proiect nou, sau un hobby. Poate te va atrage, poate nu, dar nu vei ști până nu încerci.
Cere ce ai nevoie: învață să fii de partea ta, să îți iei apărarea, să ceri ce ai nevoie. În lucrurile mici și mari, atât cu cei dragi cât și cu colegi sau în alte circumstanțe. La început va fi mai dificil, dar devine mai ușor practicând.
Cu toții avem sentimente și nevoi. Și chiar dacă nu ți s-a permis să le exprimi în copilărie, sau chiar in relațiile adulte, poți face asta acum, în prezent pentru tine.
Fii de partea ta: poate părea dificil la început, pentru că cei mai mulți dintre noi nu ne dorim să deranjăm sau să supărăm pe cineva, însă alternativa este să te lași călcat în picioare și să te abandonezi. Cum poți fi de partea ta? Ascultându-ți corpul și emoțiile. Prioritizând grija pe care ți-o acorzi. Alegând ceea ce simți chiar dacă vine cu dezaprobarea celorlalți. Consolându-te și oferindu-ți blândețe chiar dacă ceilalți nu sunt de acord. Stabilind limite și granițe fără să te simți vinovată. Nu contează de unde începi, fă câte un pas mic pentru a te valoriza.
Caută ajutor profesionist: un grup de suport, terapeut sau coach te poate susține să treci peste abandonul de sine, să lucrezi pe cauze și să implementezi comportamente noi și benefice, pentru a trăi o viață fericită și împlinită.
Te pot însoți pe această cale dacă simți și mă poți contacta pe formularul de mai jos.
I just wanted to express my gratitude for the valuable insights you provide through your blog. Your expertise shines through in every word, and I’m grateful for the opportunity to learn from you.